Voievodul țiganilor J. Strauss (fiul)

Sâmbătă, 27 ianuarie 2024, ora 18:30

Sala Teatrului

Operetă

Premiera mondială a operetei a fost pe 24 octombrie 1885 la Teatrul de la Viena. Acțiunea se petrece în ținutul bănățean, aproape de orașul Timișoara în anul 1741, la 24 de ani după lupta de la Belgrad.

Artiști

Distribuție

Regia artistică, Libret, Text proză, Scenografie, Light design: LUCIA CICOARĂ-DRĂGAN

Soliști RĂZVAN SĂRARU, LAURA EFTIMIE, LUCIA MIHALACHE, SILVIA SIMIONESCU, DAIANA GAVRILESCU, AURELIAN GHIȚOI, MĂDĂLIN BĂLDĂU, MARIUS EFTIMIE, MIRCEA GĂVAN, OCTAVIAN MINEA, IONUȚ NEAGU, CRISTIAN PARMAC, MARIAN IRIMIA, IULIAN BRATU

Conducerea muzicală TIBERIU DRAGOȘ OPREA

Orchestra, Corul și Baletul Teatrului Național de Operă și Balet „Oleg Danovski”

Maestru cor ADRIAN STANACHE

Media

Galerie foto

Despre

Rezumat

Uvertura aduce în atenția spectatorului fuga ultimului pașă al Timișoarei, Mehmed Ali, împreună cu boierul Gaspar Barinkay proprietarul castelului.

Locul este un străvechi cuib al familiei Barinkay lângă Timișoara, chiar la marginea mlaștinilor Begăi. Pașa își încredințează mica fetiță, pe nume Saffi, unei țigănci, împreună cu un document – actul ei de naştere, adaugă o pungă generoasă cu aur, mantia şi diadema sa. Cipra păstrează acest document, ocrotind micuța făptură. Paşa se desparte cu durere de copilă, intuind acea despărţire definitivă. Jokai Mor povesteşte cu tristeţe episodul decapitării lui Mehmed-Ali, la Istanbul, învinuit de înaltă trădare, cedând cetatea Timişoara în favoarea lui Eugen de Savoya.

Prezentăm pe scurt personalitatea lui Eugen de Savoya: comandant suprem al trupelor imperiale habsburgice din sec. al XVIII- lea din Europa, spirit iluminist influențat de gândirea lui Rousseau,Voltaire, Montesquieu. În timpul războiului austro-turc 1716-1718, după cucerirea Petrovaradinului (Oradea) la 5 august 1717, Eugen de Savoya cucerește cetatea Timișoara, ocupată de turci încă din anul 1552.

După ce am aflat lucruri interesante de la începutul uverturii, continuăm firul acțiunii cu 25 de ani mai târziu, mai exact la reîntoarcerea fiului rătăcitor pe meleagurile sale natale. Acesta aude într-un vis un cântec duios, pe care mama sa mereu îl cânta.

Şandor Barinkay se întoarce la locul său natal după aproape 25 de ani, însoțit de un comisar imperial, în persoana contelui Carnero și a unui notar. După atâta vreme, o mare parte a proprietății sale a fost ocupată de un crescător de porci ajuns bogat. Numele său este Jupan Kalman.

Acesta nu a crezut vreodată că va veni și momentul în care va da socoteală pentru nelegiuirile sale: cultivarea porumbului pe proprietatea altuia, furând piatră cu piatră din temelia mărețului castel, transformându-l în ruină şi crescând porcii pe proprietate străină, iar oamenii munceau pentru el. Țiganii au rămas aici după plecarea bătrânului Barinkay și sperau în sosirea stăpânului lor.

Tânărul Barinkay dorește o relație pașnică cu vecinul său, află de la contele Carnero că Jupan ar avea o fată frumoasă pe care o cere de nevastă. Acesta consimte, dar Arsena îl iubește în taină pe tânărul Ottocar. Isteață de felul ei, caută o amânare inventând o poveste, cum că este de neam nobil și se mărită cu el cu condiția să fie măcar baron. Pus într-o mare încurcătură, nu știe ce să facă.

Între timp Mirabella se regăsește cu contele Carnero care este de fapt soțul ei pierdut în lupta de la Belgrad.

Carnero face cunoștință cu fiul său Ottocar.

Mirabella este guvernanta Arsenei și stă tot în casa lui Jupan împreună cu fiul ei. Barinkay este necăjit, refuzat și trimis de Jupan la castelul său. Supărarea trece când vede o fată frumoasă ce vine noaptea pe cărare, alungându-i gândurile negre. Ea este însoțită de 3 femei ce vin de la izvorul din vale. Încă nu o cunoaşte, se ascunde şi o admiră şi află de la Cipra că Saffi este fata ei. Se aud paşi, Cipra Saffi și Barinkay se ascund împreună. Barinkay descoperă idila între Ottocar și pretinsa lui logodnică, Arsena. El vrea să se răzbune, dar este oprit de cele două femei. Se aud glasuri. Sunt țiganii ce se întorc acasă în noapte. Cei doi îndrăgostiți se despart în mare grabă.

Arsena îl iubește pe Ottocar. Acesta la rândul său sapă după râvnita comoară, vrea bogăție pentru Arsena, știe că Jupan nu i-o va da de soție așa sărac cum este. Barinkay găsește în Saffi adevărata iubire și uită de Arsena.

Țiganii îl aleg pe Barinkay conducător, iar el o cere pe Saffi în faţa tuturor spre a-i fi soție. Cu toţii se duc la castel, închină un pahar cu vin în cinstea fericiților miri.

Înainte să plece, bat la poarta lui Jupan, iar proaspătul baron al țiganilor, anunță desfacerea logodnei sale cu Arsena, prezentând-o pe Saffi actuala logodnică și viitoare nevastă. Țiganii ce lucrau pe proprietatea lui Jupan, se alătură noului lor voievod. Actul I se încheie cu revolta între cele două tabere.

La castelul dărâmat, Saffi și Barinkay visează la o viață fericită.

Tânărul îndrăgostit se trezește, își amintește un cântec din copilărie pe care mama sa i-l cânta. Încântat de mireasa sa, îi jură credință și iubire. Tânăra mireasă se trezește dintr-un vis ce pare adevărat. Visul este chiar comoara pe care o vor găsi în castel. După câteva căutări, Barinkay găsește comoara. Voievodul își cheamă țiganii de încredere să stea de pază. El și cu cele 2 femei se retrag pentru un timp. Jupan dă târcoale castelului, știe că țiganii sunt aici, le cere ajutorul când căruța lui s-a afundat în noroi. El are asupra sa doi saci cu galbeni, țiganii fură sacii, iar el strigă. În mare grabă se adună lumea, sosește Carnero, Mirabella, Ottocar, contele Homonay cu husarii săi. Carnero dorește să-l aresteze pe Barinkay pentru tăinuirea comorii sale, însă este oprit de Homonay care îl apără, zicând că a găsit comoara în castelul său. Până la rezolvarea acestei probleme, comoara rămâne la Barinkay.

Barinkay oferă comoara sa patriei încercată de nevoi. Apar și cei 2 saci „furați” spre disperarea lui Jupan, Homonay îi mulțumește acestuia pentru gestul său nobil. Jupan bombăne cuvinte nedeslușite. Carnero continuă cu acuzațiile către Barinkay fiindcă acesta s-a autoproclamat „Voievod”. Ţiganii îl contrazic spunând că ei l-au ales.

Carnero îl acuză în continuare și pentru faptul că și-a luat o nevastă țigancă, și reclamă jignirea casei Jupan pentru nerespectarea promisiunii de a se căsători cu Arsena.

Homonay îl felicită pe Barinkay pentru titlul de baron și pentru alegerea miresei. Carnero este acuzat de Homonay de comportamentul său arogant și răutăcios, primind și o usturătoare reclamație la curtea reginei (Maria-Terezia) urmând a fi pensionat. Indignat de ce i s-a întâmplat, se apucă de băut, spre supărarea Mirabellei. Începe recrutarea husarilor. Se înrolează Jupan, Ottocar, țiganii și alți tineri. Saffi este în continuare hulită de toți. Cipra se hotărește să vorbească. Ea îi dă lui Homonay un document important, actul de naștere al fetei atașând și o scrisoare. Homonay citește documentul spunând tuturor că Saffi e copil regal, mai exact fiica ultimului pașă ce a fost pe aici. Aceasta este prima surpriză. Cea de-a doua surpriză este citită de către Cipra. Această scrisoare este enigma ce își așteaptă descoperirea.
Singur Barinkay este abătut, el a jurat credință țigăncii lui și nu unei fete de sânge regal.

Alege să fie hussar și pleacă la război. Cu plecarea tuturor la război, se încheie actul al II lea.

Legătura între actul II și III se va face cu un episod de război.

Toboșarul satului anunță sfârșitul războiului. Toată lumea se bucură de vestea cea mare,
încep pregătirile pentru sosirea eroilor.

Jupan vine primul însoțit cu trofeul său de război, o frumoasă spaniolă. Barinkay se întoarce victorios cu bravii săi țigani. El cere mâna Arsenei de data aceasta pentru Ottocar, mărturisind tuturor că acesta s-a luptat cu prețul vieții sale spre a cuceri inima Arsenei. Barinkay aude glasul dulce al dorului său nestins; cu o nespusă bucurie o îmbrățișează și-i șoptește „ IUBIREA E TOTUL PE PĂMÂNT”.

Sari la conținut