L’Heure d’Or de Paris

Duminică, 13 noiembrie 2022 - ora 18:30

Sala Teatrului

1 oră 45 minute, fără pauză

Poem vocal-coregrafic

Spectacol prezentat în cadrul Festivalului Internațional al Muzicii și Dansului Ediția a 48-a.

Arta a fost întotdeauna modalitatea de transcedere spre lumea spiritului, dincolo de cotidianul material al acestei existenţe efemere, iar „harul” creaţiei a îmbrăcat în practică o mulţime de forme de manifestare în încercarea omului de a ajunge şi a atinge lumea minunată a spiritului; fie că este vorba de creaţia ştiinţifică, literară, artistică, monumentală, muzicală sau coregrafică. Aceste forme de manifestare le regăsim în Teatrul Kabuki care astăzi este o combinaţie a ideogramelor pentru cântec, dans şi artă într-un decor de lumini şi umbre.

Artiști

Distribuție

Coregrafia, regia şi scenografia: HORAŢIU CHERECHEŞ
Muzica: colaj din lucrările marilor clasici şi chansonete
Orchestraţie: LUCIAN VLĂDESCU
Asistent coregrafie: MONICA CHERECHEŞ

Soliști ALINA MAVRODIN-VASILIU, DANIELA VLĂDESCU, MARIUS EFTIMIE

Soliști balet ADRIAN MIHAIU, CĂTĂLINA ILIESCU, BOGDAN BÎRSĂNESCU, LUNA MURAMATSU, CARLOS ALVARADO, OANA DINCĂ, ALEXANDROS KARAMPATSAKIS, YURIA SOETA, MIHAI PÂSLARU, ANREEA GABOR

Media

Galerie foto

Despre

Descriere

„L’heure d’or de Paris” este construit pe simbolistica oglinzii, paravanului şi al apei.

Oglinda, fereastra spre lumea de dincolo, spre o realitate intangibilă, reprezintă arta în încercarea ei de a transcede spre realităţi în care am dori să ajungem, pe care dorim să le înfrumuseţăm şi pe care le bănuim fără sfârşit, asemănător orizontului nesfârşit din oglindă.

Paravanul aflat în contrast direct cu oglinda, închide spaţiul intim asemenea cotidianului material al acestei existenţe. El permite deseori camuflarea, izolarea, distorsionarea, ascunderea imaginii reale a lumii în care trăim. De cele mai multe ori paravanul delimitează un spaţiu şi răstrânge capacităţile de a privi dicolo de realitatea materială imediată a existenţei.

Apa, aşezată sub simbolismul totalităţii virtualităţilor, este principiu al nediferenţiatului şi al virtualului, receptacul al tuturor formelor, simbolizând substanţa primordială din care se nasc şi se întorc toate formele, prin regresiune sau cataclism.

În apă rezidă viaţa, vigoarea, eternitatea. Ea reprezintă infinitatea posibibilităţilor, ea conţine ceea ce este virtual, tot ceea ce nu are încă formă. Apa este simbolul harului sau a darului creaţiei, care poate îmbrăca o multitudine de forme de manifestare.

Ne găsim aşadar,în faţa unei reprezentări care, în ciuda aparenţei sale comune, de interior intim, se oferă privirii ca un labirint specular şi o deschidere spre infinit. Totuşi, toate mişcările care se repetă simetric-răsturnat sau pe orizontală sunt înscrise în spaţiul reprezentării.