Hänsel şi Gretel

Ajunși în pădure departe de casă, Gertrud îi lasă singuri cu promisiunea mincinoasă că se v-a întoarce cât se poate de repede. „Acum plec să-l caut pe tatăl vostru iar apoi venim să vă luăm de aici” Copiii se joacă, apoi Gretel împletește o cunună din floricele, în vreme ce Hans culege frăguțe și mure. Prietenos se aude cântecul cucului.

În curând cununița va fi gata iar coșuletul plin cu fructele pădurii.

De foame mănâncă frăguțele și murele culese. Ca să culeagă altele, e târziu, fiindcă se întunecă pădurea. Copiii au rătăcit drumul spre casă, se mișcă frunzele, se aude o bufniță, se văd lumini, pădurea devine neprietenoasă acum. Copiii aud ecoul vocilor lor și cred că pe aici sunt„ strigoi” Deodată apare un omuleț ciudat însoțit  de o bufniță, o privighetoare,doi licurici și doi greieri muzicanți cu viorile lor. Omulețul e Moș Ene cel blând ce vine pe la gene, duiosul ce presară peste gene nisipul fin din săcușorul lui fermecat. Liniștiți acum Hans și Gretel adorm îngânând un duios cântec de leagăn și visează cum îngeri minunați le veghează odihna.. În timp ce copii au adormit, apar acum părinții de undeva de departe cu calul și căruța plină cu lemne de foc. Felinarul le luminează fețele. Gertrud îi spune lui Peter că i-a sfătuit pe copii să plece la Ilsenstein, acolo găsi-vor fragi și mure. Peter îngrijorat de așa un sfat rău, o ceartă pe Gertrud spunându-i că acolo este al Cloanței bordei. Speriați strigă după cei doi copii, ecoul pădurii repetă și el  numele copiilor: Hansel, Gretel… Dar… copiii sunt în lumea viselor și nu-i aud.Tatăl și mama se îndreaptă grăbiți spre al Cloanței bordei.

Același loc în pădure, în zorii zilei următoare. Moș Ene,licuricii, greierii cu viorile lor, bufnița și privighetoarea au dispărut, iar lângă Hansel și Gretel încă adormiți,se află un alt omuleț: este Zorilă care dintr-o floare în formă de clopoțel, picură asupra lor roua dimineții spre a se trezi. Împreună cu el au venit doi iepurași, un șoricel, un fluture, o albinuță și o buburuză. Toți pe rând trezesc copiii stropindu-i cu roua dimineții culeasă cu multă migală dintr-o stropitoare aurie. Copiii se trezesc foarte veseli și sunt impresionați de minunea locului. Iepurașii, șoricelul, fluturele ,albinuța și buburuza îi însoțesc pe copii prin pădure. Dar iată că o nouă minune se petrece chiar sub privirile lor. În mijlocul pădurii a răsărit o căsuță nemaivăzută. Căsuța e făcută din bucăți de turtă dulce, ciocolată și bomboane. Copiii se apropie de casă și rup câte o bucățică din bunătățuri.

Deodată se aude o voce care întreabă. „ Ronță, ronțărică, cine casa-mi strică ”

Copiii amuzați răspund „ E vântul ce înconjoară pământul”

Apare în fața lor o bătrânică „ cumsecade” la prima vedere și se recomandă : Rosina Dulcebot; dar odată păcăliți, copiii nu mai au scăpare fiindcă zgripțuroaica  s-a  transformat  într-o vrăjitoare cu rele intenții. Vrea să-i mănânce dar abia după ce îi îngrașă mai bine. Ca din senin apar prietenele ei la fel de rele ca și ea.

Baba Cloanța se dă de gol când rostește acum ciudate cuvinte „ Hocus pocus” Cu aceste cuvinte copiii nu se mai pot mișca.și stau speriați și înțepeniți.

Hansel este condus de prietenele Cloanței într-o cușcă. Gretel în schimb trebuie să muncească, să pregătească masa, să facă focul în cuptor. Cloanța și-a propus să-i mănânce și pe ei cum a procedat și cu alți copii până acum. Pe unii i-a transformat în turte dulci doar așa după placul ei. 

Se întunecă și izbucnește o furtună grozavă. Plină de bucurie rea, Baba Cloanța împreună cu prietenele ei, încalecă pe mături  și se vântură prin toată casa spre spaima celor doi nechibzuiți. Dar… există o scăpare, ea vine din partea lui Gretel  care este o fată isteață, se face că nu știe să folosească cuptorul în care Baba Cloanța voia de fapt să o arunce.

Înfuriată, Vrăjitoarea se apropie prea mult de cuptor și vrea să facă o demonstrație.

Gretel nu scapă ocazia și împreună cu Hans care s-a eliberat din cușcă împing pe Cloanță în cuptorul încins. Cum s-ar zice- cine sapă groapa altuia, cade singur în ea.

Bucurie fără margini, frățiorul și surioara dansează „ Valsul turtei dulci” și se înfruptă din toate dulciurile casei. Cuptorul trosnește și se aude Cloanța strigând. Deodată focul se stinge ca printr-o minune, fiindcă vraja s-a rupt odată cu ea. Din cuptor ies o mulțime de copii, sunt cei pe care Baba Cloanța i-a prins și i-a făcut turte dulci. Ei încă nu aud și nu văd până când Hansel și Gretel le mângâie chipurile. Ochii lor se deschid și treptat se prind într-o horă plină de veselie în jurul salvatorilor lor. Cu toții descoperă o ladă cu bani și bijuterii. Toți își împart în mod egal conținutul bogat. 

Iar ca bucuria să fie întreagă, iată-i pe Peter și Gertrud care își regăsesc, în sfârșit, copiii rătăciți. Totul e bine când se termină cu bine!