Giselle A. Adam
Sâmbătă, 29 aprilie 2023, ora 19:00
Sala Teatrului
aprox. 2 ore, o pauză
Balet
”Giselle” este un balet în două acte compus de Adolphe Adam, coregrafia originală semnată de Jules Perrot și Jean Coralli, al cărui libret a fost scris de Jules-Henri Vernoy de Saint-Georges și Théophile Gautier, bazat pe ”De l’Allemagne” de Heinrich Heine și „Fantômes” din Les Orientales de Victor Hugo, premiera absolută având loc la Opera Națională din Paris pe data de 28 iunie 1841.
Artiști
Distribuție
Pe data de 29 aprilie este aniversată, anual, Ziua internaționalã a dansului. A fost instituită în 1982, la initiațiva Comitetului de Dans al Institutului Internațional de Teatru (ITI) din cadrul UNESCO. În această zi este celebrat atât dansul, cât și fondatorul baletului modern, Jean-Georges Noverre, născut la 29 aprilie 1727.
Coregrafia clasică J.CORALLI, J. PERROT, M. PETIPA
Punere în scenă MONICA CHERECHEȘ, HORAȚIU CHERECHEȘ
Scenografia EUGENIA TĂRĂȘESCU-JIANU
Soliști
OVIDIU IANCU MATEI Timișoara, CARLA DUKAI Timișoara, IOANA CREȚU, BOGDAN BÎRSĂNESCU, YURIA SOETA, CĂTĂLINA ILIESCU, TOMONORI SEKIGUCHI, SAKURA OKAMURA ș.a.
Ansamblul de balet al Teatrului Național de Operă și Balet „Oleg Danovski”
Media
Galerie foto
Despre
Rezumat
Decorul ne introduce într-o atmosferă romantică: la marginea pădurii străjuite de castelul ce se profilează pe culmea dealului,locuieşte într-o căsuţă Giselle cu mama ei. Apare contele Albert, însoţit de scutierul său, Wilfried; visător, apăsat de viaţa de la castel şi de o viitoare căsătorie pe care nu o doreşte, el s-a îndrăgostit de Giselle. Ca să nu-şi trădeze rangul, îşi schimbă straiele de cavaler cu altele de ţăran; degeaba scutierul care i-a ascuns hainele bogate într-o colibă, în pădure, îl sfătuieşte să fie prudent. Urmează un pas-de-deux cu Giselle, Albert convingând-o de dragostea lui. Dar pădurarul Hans, şi el îndrăgostit de Giselle, l-a urmărit şi încearcă să o prevină asupra misteriosului străin; ea însă nu-l ascultă şi, când prietenele ei se întorc de la culesul viilor, Giselle îl prezintă pe Albert drept logodnicul ei, lansându-se într-un dans avântat. În zadar mama ei o roagă să se cruţe; bolnavă de inimă fiind, nu trebuie să facă eforturi, dar exuberanţa ei nu are limite. În depărtare se aude un corn, anunţând un cortegiu de vânătoare în fruntea căruia este tatăl lui Albert care s-a retras, neobservat, în pădure ca să nu fie recunoscut şi Bathilde, logodnica lui. Giselle este impresionată de podoabele acesteia, care la rândul ei, este cucerită de prospeţimea şi gingăşia fetei şi îi dăruieşte un colan de aur. Giselle, fericită, îi face confidenţe despre dragostea şi logodna ei. Oaspeţii se opresc să se odihnească şi Contele întreabă de fiul său; scutierul porneşte în căutarea lui dar Hans, care l-a urmărit, ia din coliba unde erau ascunse, spada şi cornul său de vânătoare. Când serbarea culesului începe şi Giselle dansează cu înfocare el îi arată spada pentru a-i dovedi cine este străinul şi pentru că el nu-l ia în seamă şi dă în continuare crezare jurămintelor lui Albert, Hans sună puternic din corn. Curtenii se adună şi Giselle află de la Bathilde cine este în realitate Albert. Copleşită de durere. ea îşi smulge lanţul de la gât, mintea i se întunecă, şi printre hohote de plâns şi de râs, dansează pentru ultima oară, amintindu-şi de clipele fericite şi de jurămintele de dragoste. Inima ei fragilă se frânge şi moare. Hans şi Albert îşi dau seama că, fără să vrea, suntvinovaţi de moartea ei.
Este noapte. În cimitirul satului, la proaspătul mormânt al Gisellei, Hans îşi plânge durerea, dar foşnete tainice şi luminiţe ce sclipesc straniu îl sperie şi fuge. Din întuneric se detaşează silueta Myrthei, Crăiasa ielelor (în original, Willis, în legendele slave ele sunt spirite ale tinerelor fete logodite, moarte înainte de căsătorie; ele ies din morminte pentru că nu şi-au satisfăcut în viaţă pasiunea pentru dans şi – asemenea ielelor noastre – atrag călătorii întârziaţi, obligându-i să danseze până îşi dau duhul). La miezul nopţii Crăiasa lor îşi cheamă supusele în jurul mormântului Gisellei; din adâncul pământului iese silueta firavă a fetei. La auzul unor paşi ielele se ascund. Este Albert, cu un buchet de crini în mână; el vine să plângă pe mormântul celei pe care a iubit-o. În faţa lui apare deodată chipul iubitei lui dragi, dar când vrea să o atingă, dispare; imaginea ei este pretutindeni, amăgindu-l. Între timp ielele îl urmăresc pe Hans, obligându-l să danseze până la epuizare. Înnebunit acesta se aruncă în lac .Apoi, cu toate rugăminţile Gisellei de a-l cruţa pe Albert, Myrtha îi porunceşte să danseze cu el. Ei se avântă într-un dans frenetic. Dragostea einestinsă îl ajută să reziste istovirii, retrăind frânturi din fericirea pierdută şi susţinându-l până la ivirea zorilor, când ielele îşi pierd puterea şi dispar. Cu inima zdrobită, Albert îşi mai ia o dată adio de la Giselle, care se topeşte în neant în timp ce el se prăbuşeşte, copleşit, pe mormântul ei.