Giselle A. Adam

Decorul ne introduce într-o atmosferă romantică: la marginea pădurii străjuite de castelul ce se profilează pe culmea dealului,locuieşte într-o căsuţă Giselle cu mama ei. Apare contele Albert, însoţit de scutierul său, Wilfried; visător, apăsat de viaţa de la castel şi de o viitoare căsătorie pe care nu o doreşte, el s-a îndrăgostit de Giselle. Ca să nu-şi trădeze rangul, îşi schimbă straiele de cavaler cu altele de ţăran; degeaba scutierul care i-a ascuns hainele bogate într-o colibă, în pădure, îl sfătuieşte să fie prudent. Urmează un pas-de-deux cu Giselle, Albert convingând-o de dragostea lui. Dar pădurarul Hans, şi el îndrăgostit de Giselle, l-a urmărit şi încearcă să o prevină asupra misteriosului străin; ea însă nu-l ascultă şi, când prietenele ei se întorc de la culesul viilor, Giselle îl prezintă pe Albert drept logodnicul ei, lansându-se într-un dans avântat. În zadar mama ei o roagă să se cruţe; bolnavă de inimă fiind, nu trebuie să facă eforturi, dar exuberanţa ei nu are limite. În depărtare se aude un corn, anunţând un cortegiu de vânătoare în fruntea căruia este tatăl lui Albert care s-a retras, neobservat, în pădure ca să nu fie recunoscut şi Bathilde, logodnica lui. Giselle este impresionată de podoabele acesteia, care la rândul ei, este cucerită de prospeţimea şi gingăşia fetei şi îi dăruieşte un colan de aur. Giselle, fericită, îi face confidenţe despre dragostea şi logodna ei. Oaspeţii se opresc să se odihnească şi Contele întreabă de fiul său; scutierul porneşte în căutarea lui dar Hans, care l-a urmărit, ia din coliba unde erau ascunse, spada şi cornul său de vânătoare. Când serbarea culesului începe şi Giselle dansează cu înfocare el îi arată spada pentru a-i dovedi cine este străinul şi pentru că el nu-l ia în seamă şi dă în continuare crezare jurămintelor lui Albert, Hans sună puternic din corn. Curtenii se adună şi Giselle află de la Bathilde cine este în realitate Albert. Copleşită de durere. ea îşi smulge lanţul de la gât, mintea i se întunecă, şi printre hohote de plâns şi de râs, dansează pentru ultima oară, amintindu-şi de clipele fericite şi de jurămintele de dragoste. Inima ei fragilă se frânge şi moare. Hans şi Albert îşi dau seama că, fără să vrea, suntvinovaţi de moartea ei.