Flautul Fermecat W.A. Mozart

Sâmbătă, 10 februarie 2024, ora 18:30

Sala Teatrului

aprox. 2 ore 40 min, 1 pauză

Operă

„Flautul fermecat” este o operă în două acte, a cărei muzică a fost compusă de Wolfgang Amadeus Mozart, pe un libret scris în limba germană de Emanuel Schikaneder. Premiera absolută a operei a avut loc la Viena, la Burgtheater, la data de 30 septembrie 1791, sub conducerea muzicală a compozitorului.

Premiera la Teatrul Național de Operă și Balet „Oleg Danovski” a avut loc pe 15 iunie 2014

Artiști

Distribuție

Regia artistică: ȘTEFAN MUNTEANU
Scenografia: ADRIANA URMUZESCU

Soliști
MĂDĂLIN BĂLDĂU, LAURA EFTIMIE, MARIUS EFTIMIE, SILVIA SIMIONESCU, DANIEL PASCARIU București, STELA SÎRBU, GEORGIANA MEDELEANU, MIHAELA IONESCU, MARIA CERNAT, RALUCA DĂRĂBAN, GAROFIȚA GÂDEI, GABRIELA DOBRE, EUGEN FLOREA debut, CĂTĂLINA POSTOLACHE, IULIA STĂNEI, MĂDĂLINA MUNTEANU, CRISTIAN CARAGEA, IONUȚ NEAGU, ANDREI BĂICAN, IULIAN BRATU, MIRCEA GĂVAN debut, MARIUS TURTOI, CRISTIAN PARMAC

Conducerea muzicală: MATEI POP Cluj

Asistent regie: GABRIELA DOBRE
Maestru cor: ADRIAN STANACHE
Proiecţii video: CODRIN IFTODI
Regia tehnică: ADRIAN RENEA
Producţie: NICOLETA ONAȘ

Despre

Rezumat

Prinţul Tamino, venind dintr-o ţară necunoscută, se rătăceşte în împărăţia Întunericului şi este atăcat de un şarpe uriaş. Cele 3 doamne din suita Reginei Nopţii, ce domină această împărăţie, ucid cu suliţele lor şarpele salvându-l pe tânăr. După ce îşi revine din această spaimă, prinţul Tamino este surprins de apariţia stranie a lui Papageno, omul-pasăre, care se laudă că el este cel care a ucis şarpele. Doamnele reginei îl pedepsesc punându-i un lacăt la gură, iar lui Tamino îi dăruiesc un portret al Paminei, fiica Reginei nopţii ce a fost răpită de către Sarastro şi dusă pe tărâmul luminii şi înţeleciunii. Tamino se îndrăgosteşte de chipul suav al Paminei. Apare însăşi Regina Nopţii care îi cere prințului să-i salveze fiica. Doamnele ei îi ordonă lui Papageno să îl însoţească pe tânăr. Îi vor ocroti în drumul lor către Sarastro 3 copiii, o cutie cu clopoţei şi un flaut fermecat.
În palatul lui Sarastro Pamina este păzită de negrul Monostratos, un sclav ce o terorizează pe tânăra fată cu dragostea lui. Intrând cu prinţul în palat, Papageno o zăreşte pe Pamina, o recunoaşte după potret şi îi spune că în curând Tamino o va elibera. Condus de cei 3 copii Tamino pătrunde în Templul lui Sarastro şi descoperă prin discuţia pe care o are cu un sacerdot că Sarastro nu este un monstru crud, aşa cum l-a descris Regina Nopţii, ci stăpânul Templului dragostei şi înțeleciunii. Voci misterioase îl anunţă pe Tamino că Pamina trăieşte. Papageno și Pamina pornesc în căutarea lui Tamino vrând să fugă din Templu, dar sunt prinşi de Monostratos şi sclavii săi. Clopoţeii fermecaţi ai lui Papageno îi îndepărtează ca prin minune. Se aud semnale ce anunţă sosirea lui Sarastro. Pamina mărturiseşte acestuia că a vrut să fugă din templul său. Monostratos îl aduce pe Tamino în faţa stăpânului. Astfel prinţul o vede pe Pamina, Sarastro porunceşte ca cei 2 străini, Tamino şi Papageno să fie conduşi în templul încercărilor spre a fi supuşi probelor de virtute.

Sacerdoţii convocaţi de Sarastro hotărăsc să împiedice răpirea Paminei de către Regina Nopţii, urmând ca Tamino, dacă va trece cu bine prin toate încercările să obţină mâna frumoasei fete. Noaptea, în faţa templului, Tamino şi Papageno sunt supuşi primei probe, cea a tăcerii. Papageno, speriat de ideea încercărilor prinde curaj atunci când i se promite o fată ce-i seamănă întru totul şi pe care o cheamă Papagena.

Apar cele 3 doamne ale Reginei Nopţii care, cu gânduri ostile încearcă să-i facă pe tineri să vorbească pentru a pierde proba tăcerii. Tamino rămâne ferm.

În grădina unde se odihnea Pamina apare Monostratos care doreşte să-i obţină dragostea cu forţa. Regina Nopţii îl îndepărtează. Pamina este foarte surprinsă de sosirea mamei sale pe tărâmul înţelepciunii. Regina îi dăruieşte un pumnal cu care să-l ucidă pe Sarastro şi să-i smulgă de la piept discul soarelui. Monostratos surpinde discuţia având astfel un motiv în plus să fie şi mai insitent cu Pamina. În incăperile Templului Papageno şi Tamino suportă în continuare proba tăcerii. Pamina este dezamăgită de faptul că iubitul ei nu îi adresează nici un cuvânt, iar Papageno care este foarte vorbăreț, întâlneşte o bătrână și abia aşteaptă să vorbească cu ea, neştiind că aceasta este însăşi perechea sa, Papagena. Tamino şi Pamina au ajuns la cele mai importante încercări: trecerea prin foc şi apă. Flautul fermecat îi apără unindu-i pe veci. Papageno, care nu a făcut faţă probei tăcerii o pierde pe Papagena şi vrea să se spânzure. Cei 3 copii şi clopoţeii i-o vor aduce înapoi. Regina Nopţii şi cele 3 Doamne conduse de Monostratos fac încă o încercare de a pătrunde în templul lui Sarastro şi de a o răpi pe Pamina. Forţa luminii este însă mult mai puternică. Tamino şi Pamina, Papageno şi Papagena vor rămâne în templul iubirii şi înţelepciunii pentru totdeauna.

Sari la conținut