Don Quijote L. Minkus

Piaţa din Barcelona

Soarele dimineţii inundă piaţa din oraş. Fete şi băieţi pătrund în piaţă, alături de florărese, negustori, muzicanţi ambulanţi. În mulţime se întâlnesc frumoasa fiică de cărciumar Quiteria şi tânărul bărbier Basilio, care îşi împărtăşesc sentimentele de dragoste într-un dans plin de pasiune. Sunt descoperiţi de Lorenzo, tatăl fetei, care nu este de acord cu căsătoria acesteia cu un sărăntoc. El îl alungă pe Basilio, prezentându-i Quiteriei pe Camacho, un filfizon bogat care aspiră la mâna ei. Fata nu este impresionată de declaraţiile acestuia. Sosesc toreadorii şi printre ei se află iubitul lui Mercedes, prietena Quiteriei, toreadorul Espado, care iese învingător din competiţia care se desfăşoară. El îi invită pe toţi la cârciuma lui Lorenzo.

Îşi fac apariţia în piaţă două fiinţe bizare: Don Quijote şi Sancho Panza, obosiţi de drum şi în căutarea unui loc unde să înnopteze. Toţi se amuză de ei privindu-i cu neîncredere. Don Quijote o observă pe Quiteria şi este convins că a întâlnit-o pe frumoasa inimii sale, Dulcinea din Toboso. O salută cu eleganţă cavalerească, dar fata se amuză de el. În vâltoarea dansurilor, Basilio o ia de mână pe Quiteria şi fug împreună. Lorenzo şi Camacho, descoperind dispariţia ei, pornesc pe urmele acesteia.

Aceeaşi piaţă din Barcelona

Rămas singur în piaţă, Don Quijote începe să aibă viziuni că este atacat de monştri, iar în imaginaţia lui halucinantă se luptă cu morile de vânt care-i apar ca nişte inamici necruţători. Sfârşit de oboseală, copleşit de apariţiile obsedante, el se aşează şi adoarme.

Tabloul I

Visul

Don Quijote visează că este înconjurat de zâne bune, de Zâna Pădurii şi de un amoraş care îi aduc pe Dulcinea lui să-i mângâie suferinţa. Zânele dansează în jurul său, ocrotindu-1 cu dragoste. Dulcinea, care capătă înfăţişarea frumoasei Quiteria, se apropie de el, fermecându-i privirile. Încetul cu încetul aceste viziuni dispar şi el se trezeşte în piaţă, copleşit de obsesiile dulci ale visului.

Tabloul II

O cârciumă din aceeaşi piaţă

În piaţă pătrund toreadorii, însoţiţi de mulţimea care-i aclamă. Are loc o fiestă în care toţi cei prezenţi dansează şi se bucură, proclamând iubirea şi prietenia. Quiteria şi Basilio revin la cârciumă hotărâţi să înfrunte toate opreliştile ce le stau în cale. În acelaşi timp, Espado şi Mercedes îşi destăinuie iubirea, hotărâţi să-şi unească destinele. Lorenzo o descoperă pe fiica sa şi îşi arată nemulţumirea pentru fuga ei. Basilio, copleşit de durere, se hotărăşte să se sinucidă şi îşi împlântă un pumnal în piept, în văzul tuturor. În ultimele momente el îşi exprimă dorinţa să fie căsătorit înainte de moarte cu Quiteria, urmând ca după dispariţia sa, aceasta să rămână cu Camacho.

Don Quijote, luând apărarea celor doi nefericiţi, reuşeşte să-l convingă pe Lorenzo să le dea binecuvântarea. După ce primeşte consimţământul, Basilio, ca prin minune, se ridică şi îl îmbrăţişează pe Quiteria. Totul a fost doar o farsă pusă la cale de iscusitul bărbier pentru a-şi atinge scopul. Lorenzo şi Camacho rămân buimăciţi de acest neaşteptat deznodământ şi sunt nevoiţi, în cele din urmă, să accepte situaţia, cu atât mai mult cu cat Lorenzo îi dăduse binecuvântarea pentru cununie în faţa tuturor.

Don Quijote, cu acea nobleţe a firii sale cavalereşti, se retrage cu sentimentul că a putut contribui la fericirea fiinţei pe care a iubit-o atât. Ţelul propus în călătoriile sale s-a împlinit. Cavalerul Tristei Figuri rămâne un apărător permanent al celor nefericiţi şi nevoiaşi, al unor valori morale de dreptate şi adevăr.

Tabloul III

 Nunta

Tinerii miri se întorc de la biserică unde au celebrat căsătoria şi urmează să petreacă la sărbătorirea acestei cununii printre prieteni. Are loc o mare petrecere la care participă toreadori, florărese, flăcăi şi fete ce se avântă în dansuri spectaculoase. Basilio şi Quiteria dansează celebrul  pas-de-deux, o izbucnire de virtuozitate şi bucurie a unirii lor definitive prin iubirea care a învins toate obstacolele. Don Quiiote îi priveşte cu admiraţie şi căldura încântat că a reuşit să apere dragostea adevărată  şi să o proclame, în acelaşi timp, în sensul eticii cavalereşti şi al unor valori morale pe care şi le-a însuşit din romanele pe care le-a citit. El pleacă mai departe împreună cu Sancho Panza în peregrinările sale aventuroase. Baletul se încheie într-o atmosferă exuberantă de fericire şi mulţumire a tuturor celor prezenţi pentru tinerii căsătoriţi care şi-au unit destinele pentru totdeauna.