Turandot G. Puccini

Sâmbătă, 22 iunie 2024, ora 19:00

Sala Teatrului

aprox. 2 ore 30 min, 2 pauze

Operă

”Turandot” este o operă în 3 acte compusă de Giacomo Puccini, pe un libret de Giuseppe Adami și Renato Simoni, după o piesă de Friedrich Schiller, bazată pe un basm persan inclus în colecția lui Carlo Gozzi „1001 de zile” (secolul al XVIII-lea). Partitura, pe care Puccini a lăsat-o neterminată, a fost finalizată de Franco Alfano. Premiera mondială a avut loc la 25 aprilie 1926 la Teatro alla Scala din Milano, sub bagheta lui Arturo Toscanini. În timpul concertului inaugural, la un moment dat, dirijorul s-a întrerupt la locul până unde compusese Puccini și a spus: „în acest moment, maestrul a pus jos pana”. După un moment de tăcere în sală, de la balcon s-a auzit: „Viva Puccini!” urmat de ovațiile publicului.

Cumpără bilete

Artiști

Distribuție

Regia artistică, light design: ALICE BARB
Scenografia: ADRIANA GRAND

Soliști RĂZVAN SĂRARU, AKIKO HAYAKAWA Japonia, VERONICA RĂCEALĂ, MIHAI TEODORU, MARIUS TURTOI, CRISTIAN CARAGEA, MARIUS EFTIMIE, DORU IFTENE, MĂDĂLIN BĂLDĂU, IONUȚ NEAGU

Conducerea muzicală: KOICHI INOUE Japonia
Maestru cor: ADRIAN STANACHE

Orchestra, Corul și Baletul Teatrului Național de Operă și Balet „Oleg Danovski”

Dirijor

KOICHI INOUE
Tenor

RĂZVAN SĂRARU
Soprană

AKIKO HAYAKAWA
Soprană

VERONICA RĂCEALĂ
Tenor

MARIUS TURTOI
Bariton

CRISTIAN CARAGEA
Bariton

MARIUS EFTIMIE
Tenor

DORU IFTENE
Tenor

MĂDĂLIN BĂLDĂU

Dirijor

KOICHI INOUE

Licenţiat “Magna cum laudae” (1978) al Universităţii Tokio Gakugei secţia compoziţie – dirijat, Koichi Inoue s-a perfecţionat în arta dirijorală la Academia de Muzică ”Santa Cecilia” din Roma, cu maeştrii Bruno Aprea şi Franco Ferrara, obţinând înaltul titlu al Academiei în iulie 1983.
Concomitent carierei universitare la catedra de dirijat a Academiei ”Santa Cecilia” din Roma, s-a aflat la pupitrul dirijoral al celebrelor teatre: “Regio”, “Scala”, “Arena di Verona”, “La Fenice”, “San Carlo” şi a Operelor din Paris, Hamburg, Dortmund, Zurich, cât şi al unor importante orchestre simfonice din Paris, Londra, Roma, Sofia, Bucureşti, Timişoara. Din 1997 este dirijor permanent al Operei Naţionale din Iaşi, iar ca pedagog, a susţinut cursuri de specializare în dirijat la Universitatea “George Enescu” din Iaşi şi la Universitatea Naţională de Muzică din Bucureşti.

Tenor

RĂZVAN SĂRARU

Tenorul Răzvan Săraru este licenţiat al Universităţii Naţionale de Muzică – Bucureşti, la clasa prof. Ionel Voineag. A participat la cursuri de măiestrie organizate de Virginia Zeani, Grace Bumbry, Raina Kabaivanska, Tom Krause, George Emil Crăsnaru. Semifinalist la Concursul “Regina Elisabeta” – Buxelles, Marele Premiu la Concursurile “Ionel Perlea” şi “Paul Constantinescu”, Premiul de excelenţă al Uniunii Criticilor şi Muzicologilor din România, pentru rolul Alfredo Germont din Proiectul “Traviata 150”. A susţinut numeroase spectacole şi concerte pe importante scene din România şi din străinătate: Germania, Japonia, Elveţia, Polonia, Austria, etc.

Soprană

AKIKO HAYAKAWA

A absolvit Academia de Muzică Kunitachi. Este laureată cu Premiul I la Concursul ”Japan Soloist Competition” şi face parte din colectivul permanent al Operei din Yokohama.
Din 2002 şi până în prezent a interpretat numeroase roluri: Contesa – “Nunta lui Figaro”, Violetta – ”Traviata“, Donna Anna – “Don Giovanni”, Rosina – “Bărbierul din Sevilla”, Adina – “Elixirul Dragostei”, Gilda – “Rigoletto”, Aida – “Aida”, Neda – “Paiaţe”, Butterfly – “Madama Butterfly”, Liu – ”Turandot”, Desdemona – ”Otello”, ş.a. pe scenele de operă din Japonia, dar şi pe cele din România şi alte ţări europene.

Soprană

VERONICA RĂCEALĂ

A absolvit cursurile Liceului de Artă „Hariclea Darclee” – Brăila, specialitatea pedagogie muzicală şi ale Şcolii Populare de Arte şi Meserii „Vespasian Lungu” – Brăila, specialitatea canto clasic, profesor Mariana Iordache. În timpul anilor de liceu, a activat în corul Liceului de Artă şi în corul Liceului Pedagogic „D.P. Perpessicius” – Brăila, ca solist vocal, avându-i ca dirijori pe domnii profesori Ştefan Lupu şi Marcica Lupu, coruri cu care a participat la diverse concursuri în localităţi din ţară şi din Rusia, Polonia, Grecia şi Slovacia. A absolvit Facultatea de Arte, Catedra de Interpreatare Muzicală – Canto Clasic, a Universităţii „Ovidius” – Constanţa, la clasa Profesor Universitar Dr. Nicoleta Florenţa Marinescu. În acelaşi timp a studiat la Şcoala Populară de Artă – Constanţa, cu doamna profesor Gabriela Popescu – Ţigănaşu. După absolvirea facultăţii, devine artist liric la Teatrul Naţional de Operă şi Balet „Oleg Danovski” – Constanţa, în corul dirijat de Maestrul Adrian Stanache. În cadrul Corulului Teatrului Național de Operă și Balet „Oleg Danovski” participă la spectacole susţinute de instituție în turnee din ţară şi străinătate. Repertoriul său cuprinde și roluri solistice în spectacole precum: „Căsuţa Poveştilor”, „O Sole Mio”, „Magic Swing”, „Micuţa Dorothy” de Marius Ţeicu, cu rolul Ţic-Ţic, „Hansel și Gretel” de Engelbert Humperdinck, cu rolul Zorilă, Opera „Rigoletto” de Giuseppe Verdi, cu rolul Paj şi în Opera „Turandot” de Giacomo Puccini, cu rolul Liu. În prezent este înscrisă la cursurile de Master din cadrul Facultății de Arte, Universitatea Ovidius Constanța, la clasa de canto a doamnei profesor Nicoleta Ardelean.

Tenor

MARIUS TURTOI

Marius Turtoi este licențiat al Facultății de Teologie și absolvent al cursurilor de Master al Facultății de Arte din cadrul Universității Ovidius din Constanța. Printre premiile obținute menționăm: Premiul I, Premiul Special de Interpretare și Premiul Special de Muzicalitate în cadrul Festivalului Rezonanțe Sonore (2021); Premiul I și Premiul „Aida Abagief” în cadrul concursului „Stela Maris” (2021); Premiul al III-lea în cadrul Concursului de canto „N. Brânzeu” (2021). În prezent face parte din Corul Teatrului Național de Operă și Balet „Oleg Danovski” și este membru activ în Corala „Armonia” a Arhiepiscopiei Tomisului. Printre rolurile solistice interpretate pe scena Teatrului Național de Operă și Balet „Oleg Danovski” menționăm: Don Ottavio – „Don Giovanni” de W. A. Mozart; Împărat Altoum – „Turandot” de Giacomo Puccini; Nathanael – „Povestirile lui Hoffman” de Jacques Offenbach; Basilio – „Nunta lui Figaro” de W. A. Mozart.

Bariton

CRISTIAN CARAGEA

Baritonul Caragea Cristian își începe activitatea la Teatrul Național de Operă și Balet “Oleg Danovski” din Constanța in anul 2007.
Anul 2010 îl găsește la Madrid unde își dezvoltă abilitățile și tehnica vocală, vreme de 6 ani,  cu maestrul Vincenzo Spatola .  În acest răstimp colaborează cu orchestra „Orquesta Castilla la Mancha „ alături de care susține o serie de concerte de Operă, Zarzuela și Vocal-simfonice dintre care amintim : Requiem de Mozart,  Requiem de Faure ș.a
 
În  anul 2016 revine la Constanța unde debutează cu roluri precum Morales din opera Carmen, Silvano din Bal Mascat sau Yamadori din Butterfly.
Astăzi  repertoriul său numără roluri importante:
  • Renato din Bal Mascat de Verdi
  • Amonasro din Aida de Verdi
  • Alfio din Cavalleria Rusticana de Mascagni
  • Marcello din Boema de Puccini
  • Zurga din Pescuitorii de perle de Bizet
  • Escamillo din Carmen de Bizet
  • Belcore din Elixirul Dragostei de Donizetti
  • Valentin din Faust de Gounod

Bariton

MARIUS EFTIMIE

Licenţiat al Facultăţii de Arte – Constanţa – specializarea Canto, la clasa prof. Ioan Ardelean şi a Masteratului în “Arta spectacolului liric” la clasa prof. Lucia Cicoară Drăgan. A participat la cursuri de specializare cu: George Emil Crasnaru, Maria Slătinaru Nistor şi Ionel Pantea. Laureat la concursurile: “Hariclea Darclee” – Brăila (2000 si 2001), “George Georgescu” – Tulcea (2001). Susţine o bogată activitate artistică concretizată prin numeroase recitaluri în Constanţa, Brăila şi Galaţi. A efectuat turnee artistice în străinătate cu opera constănţeană cât şi cu Teatrul Muzical “Nae Leonard” din Galaţi. În prezent este solist al Teatrului Naţional de Operă şi Balet “Oleg Danovski” pe scena căruia a interpretat roluri în: Boema, Tosca, Turandot, Madama Butterfly, Liliacul, Nunta lui Figaro, Rigoletto, Traviata, Bal mascat, Otello, Trubadurul, Văduva Veselă, Forţa Destinului.

Tenor

DORU IFTENE

Licenţiat al Universităţii de Arte “G. Enescu” din Iaşi, este în prezent solist al Teatrului Naţional de Operă şi Balet “Oleg Danovski”. S-a specializat sub îndrumarea maeştrilor George Emil Crăsnaru şi Georgeta Stoleriu. Repertoriul său cuprinde numeroase roluri principale: Alfredo – “Traviata”, Edgardo – “Lucia di Lammermoor”, Nemerino – “Elixirul Dragostei”, Eisenstein – “Liliacul”, Danilo – “Văduva Veselă”, Don Ottavio – “Don Giovanni”, Tamino – “Flautul Fermecat”, Ducele de Urbino – “O noapte la Veneţia”, ş.a. A efectuat numeroase turnee în străinate: Elveţia, Germania, Olanda, Spania, Belgia, Austria, Norvegia şi Israel.

Tenor

MĂDĂLIN BĂLDĂU

Este absolvent al Facultăţii de Arte – Interpretare Muzicală – Canto din cadrul Universităţii “Ovidius” în anul 2015 şi masterand în Arta Spectacolului Liric la aceeaşi universitate, în anul 2017. Din anul 2013, a început colaborarea cu Teatrul Naţional de Operă şi Balet “Oleg Danovski” iniţial ca artist liric în corul Operei, ulterior remarcându-se ca tenor-solist în roluri precum: Nemorino din “Elixirul Dragostei”, Erster Priester, Erster Geharnischter şi Sklaven din “Flautul Fermecat”, Basillio şi Don Curzio din “Nunta lui Figaro”, Pedrillo din “Răpirea din Serai”, Giudice şi Servo di Amelia din “Bal Mascat”, Gastone din “Traviata”, Normanno din “Lucia di Lammermoor”, Remendado din ”Carmen”, Freddy din “My fair Lady”.

Media

Galerie foto

Despre

Rezumat

Un mandarin de la curtea împăratului Altoum anunţă că fiica acestuia, principesa Turandot, se va căsători cu pretendentul de sânge regesc care va izbuti să dezlege cele trei enigme puse de ea. Ultimul dintre temerarii care, cuceriţi de neasemuita frumuseţe a principesei, îşi încercase norocul, prinţul Persiei, urma să fie decapitat asemeni tuturor celorlalţi tineri veniţi până acum. Mulţimea adunată la porţile palatului aşteaptă pedepsirea îndrăzneţului. Oamenii strânşi în grupuri sunt împrăştiaţi cu brutalitate de garda imperială care încearcă să facă loc cortegiului ce urma să-l ducă la locul execuţiei pe prinţul persan. În învălmăşeala care se produce, un bătrân este trântit la pământ, iar micuţa sclavă care îl însoţeşte strigă după ajutor pentru a-şi salva stăpânul. Un tânăr se desprinde din mulţime şi aleargă spre bătrânul prăbuşit; surpriza şi uimirea se citesc pe feţele celor trei: sub hainele sărăcăcioase se ascundea bătrânul Timur, regele detronat al Tartariei, tatăl tânărului prinţ Calaff ce se afla acum în faţa lui! Soarta despărţise de multă vreme pe tată de fiu şi această regăsire neaşteptată le aduce pentru moment fericire, lor şi tinerei sclave Liu. Impresionat de credinţa şi devotamentul plăpândei fete, Calaff o întreabă ce a determinat-o să-şi urmeze stăpânul în surghiun. Răspunsul ei răsună simplu şi impresionant: făcea acest lucru pentru că într-o zi, de mult, tânărul prinţ îi dăruise un zâmbet.

Apariţia de o clipă a lui Turandot în lumina lunii are efectul unei vrăji atotbiruitoare care robeşte pentru totdeauna inima lui Calaff. Îndrăgostit fulgerător de cruda şi frumoasa principesă, el aleargă fascinat spre porţile palatului, pentru a încerca la rândul său să dezlege enigmele. Este înconjurat de trei măscărici – miniştri în acelaşi timp – Ping, Pang, Pong, care încearcă să-l oprească pentru ai cruţa viaţa. Bătrânul Timur încearcă şi el să-l facă să renunţe, asemeni sclavei Liu care i se alătură. Cuvintele ei îl înduioşează pe Calaff, dar nu reuşesc să-i schimbe hotărârea.

Într-o atmosferă senină, Ping, Pang, Pong îşi amintesc de liniştea şi pitorescul căsuţelor lor, a locurilor natale cărora le duc dorul şi care reprezintă bucuria vieţii lor. În amfiteatrul impunător al palatului, demnitarii curţii aşteaptă începerea teribilului examen la care avea să participe necunoscutul străin ce nu se lăsase impresionat nici de victimele de până acum ale principesei, nici de rugăminţile părinteşti. Un vechi imn precede apariţia lui Turandot, frumoasă şi cu privirea rece a idolilor neîndurători.

Ea explică tuturor de ce sunt sortiţi morţii tinerii care nu reuşesc să-i dezlege tainele; răzbuna în felul acesta o străbunică din neamul său, pe frumoasa Lu-Ling, care fusese dezonorată în propriul ei palat. Confruntarea dintre principesă şi Calaff este aşteptată cu teamă şi curiozitate. Sigură pe sine şi dornică să-l intimideze pe temerarul necunoscut, Turandot îi aminteşte: „Enigmele sunt trei, moartea e una”. Calaff îi răspunde încrezător: „Enigmele sunt trei, una este viaţa”. Prima întrebare capătă răspunsul: fantoma care se naşte în fiecare noapte şi moare în fiecare dimineaţă este Speranţa. Asistenţa comentează uimită. Curând se aude răspunsul şi la a doua întrebare: Sângele este acela care clocoteşte, fierbinte ca o febră, sau este rece ca gheaţa. Şi ultima enigmă este dezlegată: îngheţul care înfierbântă este ea – principesa Turandot.

Mulţimea se dezlănţuie într-o cascadă de voci eliberate de sub teroarea neîntreruptelor crime. Dar principesa încearcă să se elibereze de legământul făcut şi-i cere împăratului să o salveze, să nu o dea unui necunoscut. Dorind să o cucerească din dragoste, Calaff îi acordă o şansă: dacă până în zorii zilei Turandot va reuşii să-i afle numele, el consimte să aibă aceeaşi soartă cu a tinerilor veniţi până atunci; de nu – va deveni soţia lui.

Este noapte, dar în cetate nimeni nu doarme din porunca lui Turandot, care a hotărât să se afle cu orice preţ numele străinului ce o învinsese. Plin de speranţă, Calaff aşteaptă ivirea zorilor care îi vor aduce victoria deplină. Dar zorile întârzie şi până atunci oamenii principesei supun unui interogatoriu chinuitor pe bătrânul Timur şi pe micuţa sclavă Liu, despre care aflaseră că ştiu numele străinului. Torturată sub ochii îngroziţi ai oamenilor, Liu păstrează cu sfinţenie taina de care atârnă viaţa omului iubit. Tăcerea ei nu poate fi înţeleasă încă de „principesa de gheaţă”, dar, înainte de a-şi curma viaţa, Liu îi prezice că la ivirea zorilor va fi învinsă de aceeaşi forţă care copleşeşte inima ei. Cu un pumnal smuls de la un oştean, mica sclavă pune capăt chinurilor pe care nu le mai putea îndura şi viaţa ei se stinge ca o ofrandă imaculată pe altarul iubirii.

Finalul operei aduce lumină pentru toţi acei care o aşteptau cu înfrigurare. Calaff topeşte într-o îmbrăţişare inima de gheaţă a frumoasei Turandot, în ochii căreia apar primele lacrimi omeneşti. Glasurile lor se unesc cu ale mulţimii într-un şuvoi luminos, ca o torţă a biruinţei asupra răului.

Sari la conținut