Nunta lui Figaro W.A. Mozart
Sâmbătă, 8 februarie 2025, ora 18:30
Sala Teatrului
aprox. 3 ore 30 min, 3 pauze
Operă
”Nunta lui Figaro” (conform titlului original ”Le nozze di Figaro”, înregistrată K 492 în catalogul operelor lui Mozart) este o operă a cărei muzică a fost compusă de Wolfgang Amadeus Mozart pe un libret scris în limba italiană de Lorenzo da Ponte, care a fost inspirat și bazat pe comedia lui Pierre Caron de Beaumarchais La folle journée ou Le mariage de Figaro. Premiera absolută a operei a avut loc la 1 mai 1786, la „Burgtheater” din Viena.
Artiști
Distribuție
În memoria regizorului Ștefan Neagrău (1957-2025)
Regia artistică ȘTEFAN NEAGRĂU
Scenografia EUGENIA TĂRĂȘESCU-JIANU
Soliști
DANIEL POP, VERONICA ANUȘCA București, ELENA ROTARI, MARIUS EFTIMIE, LUCIA MIHALACHE, MIHAI TEODORU, MAGDA MARCU, MARIUS TURTOI, MĂDĂLIN BĂLDĂU, ADRIAN PÎRLEA, MIHAELA IONESCU, MIRCEA GĂVAN
Conducerea muzicală KOICHI INOUE Japonia
Maestru cor ADRIAN STANACHE
Orchestra și Corul Teatrului Național de Operă și Balet „Oleg Danovski”

ȘTEFAN NEAGRĂU (1957-2025)

KOICHI INOUE

DANIEL POP

VERONICA ANUȘCA

ELENA ROTARI

MARIUS EFTIMIE

LUCIA MIHALACHE

MAGDA MARCU

MARIUS TURTOI

MĂDĂLIN BĂLDĂU

ADRIAN PÎRLEA

MIHAELA IONESCU

MIRCEA GĂVAN
Media
Galerie foto
Despre
Rezumat
Într-o cameră din palatul contelui Almaviva din Sevilla, Figaro măsoară odaia pentru a așeza mobila. Logodnica lui, Susanna, își pregătește ținuta de nuntă. Curând, Susanna află de la Figaro că acea cameră îi este destinată ei după căsătorie. Susanna îi spune că domnul conte îi face avansuri și în fiecare dimineață îi trimite scrisori de amor. Aflând acestea, Figaro se înfurie și dorește să îi dejoace planurile contelui. După aria „Se vuol ballare”, „signor Contino”, intră doctorul Bartolo în scenă, tutorele contesei Rosina. Împreună cu Bartolo intră și o bătrână menajeră – Marcellina. Aceasta inventează un act în care îi cere lui Figaro o sumă de bani pe care Figaro nu i-o poate da. Iar dacă Figaro nu plătește la timp suma de bani, el trebuie să se căsătorească cu Marcellina. Susanna, auzind așa ceva își bate joc de pretențiile menajerei. Dar, Bartolo vrând să se răzbune pe Figaro, deoarece l-a ajutat pe conte să o ia de soție pe Rosina, și nu l-a lăsat pe el, (Bartolo) să se căsătorească cu ea, (în Bărbierul din Sevilla), o ajută pe Marcellina. Intră apoi pajul Cherubino care, din cauza dragostei sale față de femei în special de contesa Rosina, îl enervează pe conte. Cherubino spune că a venit ca să își ceară scuze Barbarinei, deoarece a intrat în camera ei și o roagă pe Susanna să îl ajute. Apoi, îi face cameristei Susanna o declarație de dragoste. Auzindu-l pe conte, Susanna îl ascunde pe Cherubino pe un fotoliu acoperit de cearceaf (scena 19). Contele îi face declarații de dragoste. Sosirea profesorului de muzică al Susannei, Don Basilio, o face pe aceasta să-l ascundă pe conte după fotoliu. Basilio intenționează să-i spună că Cherubino ar fi îndrăgostit de Rosina. Auzind acest lucru, contele iese din ascunzătoare și îl descoperă pe Cherubino, luând cearceaful de pe fotoliu. Almaviva hotărăște să il pedepsească pe pajul necredincios, trimițăndu-l într-unul din regimentele sale. Glumeț, Figaro îi povestește lui Cherubino în aria „Non piu andrai” cum e să fii militar. Apoi, contele amână nunta lui Figaro și a Susannei.
În camera ei, Rosina este sigură că,contele nu o mai iubește. Susanna, Figaro și Rosina plănuiesc să-i facă contelui o farsă: Susanna îi va scrie contelui o scrisoare în care îl invită pe acesta la o întâlnire în grădină, însă va merge doar Cherubino, abia venit din armată, îmbrăcat în hainele cameristei Susanna. Pajul vine și îi cântă contesei o serenadă, acompaniat de Susanna cântând la chitara contelui. Dar, se auzi vocea lui Almaviva! Susanna și Rosina sunt cuprinse de panică, neștiind ce să facă. Susanna plecă, iar contesa îl ascunse pe Cherubino într-o altă cameră. Contesa, refuzând să deschidă dulapul, îl pune pe gânduri pe conte. Împreună cu soția lui, contele se duce să își ia uneltele pentru a sparge ușa. În acest timp, Susanna îi deschide ușa lui Cherubino și îi spune să sară pe geam. Susanna se duce în camera în care a fost ascuns pajul. Contele, venind cu un topor, rămăsese surprins să vadă că în cameră era Susanna. Lucrurile iau din nou o întorsătură rea, deoarece a venit grădinarul Antonio, plângându-se contelui că un adolescent (Cherubino) i-a distrus florile. Figaro spune că el este vinovatul, dar contele nu credea. Marcellina, Bartolo și Basilio amână iar nunta celor doi.
Susanna îi scrie contelui un bilet în care îl invită la o întâlnire în grădina palatului, seara. Contesa este nevoită să se ducă ea, dar îmbrăcată în hainele Susannei. Mai târziu, Marcellina și Bartolo află că Figaro era de fapt fiul lor, iar contele este obligat să îl lase pe valetul său să se căsătorească cu Susanna. În timpul căsătoriei, Susanna îi dă biletul.
În grădina palatului, Barbarina caută acul cu care a fost sigilat biletul cameristei. Contele i-a cerut Barbarinei acul pentru a i-l da Susannei în semn că ar fi primit biletul. Figaro o vede pe Barbarina și curând află povestea cu acul. Apoi, valetul Figaro se crede înșelat. În întuneric se văd două femei: Rosina și Susanna. Dar una are rochia celeilalte. Susanna îi spune lui Figaro cât de mult îl iubește. Apoi, începe aventura – Cherubino crede că Susanna e contesa și contele crede că contesa este Susanna și amândoi fac declarații de dragoste pretinselor iubite. Dar Figaro știe care este soția lui datorită glasului ei. Susanna și Figaro se amuză văzând că domnul conte a fost păcălit. Almaviva îi cere scuze contesei pentru infidelitatea sa, iar Figaro și Susanna își redobândesc dragostea și fericirea de altă dată.