Teatrul Naţional de Operă şi Balet Oleg Danovski Constanţa

Ministerul Culturii și Patrimoniului Național

Contact

Adresă:Str. Mircea cel Bătrân, nr. 97, Constanța, România

Secretariat: (+4) 0241 480-300 / Fax: 004.0241.615.080

Studii Muzicale: 004.0241.480.301

Agenţia de bilete - Rezervări: (+4) 0241 481-460

Program agenţie: Luni-Vineri: 10-17

+

Max şi Moritz Balet – comedie

 

   Max şi Moritz este povestea în versuri a doi băieţi insuportabili, obraznici, care şi-au pus în cap să se amuze terorizându-i pe cei din jurul lor, dar şi notabilităţile din sătucul lor. Refractari la ordine şi disciplină, la cuminţenie, ei sunt în permanent război cu toată lumea, cuvântul respect fiind total necunoscut lor.

Prolog…în care sunt prezentaţi Max şi Moritz: rău altoi dar şi celălalte personaje ale poveştii cu băieţi şi pentru băieţi în 7 pozne.

Prima poznă…o suferă văduva Bolte care Îngrijea trei puici cu zel/Şi un mândru cocoşel. Năzdrăvanii noştri le momesc cu bucăţele de pâine prinse cu aţe încrucişate şi Ah rămas-au spânzurate, de un ram uscat cu toate;

A doua poznă…Ca să mai recupereze din pagubă, văduvioara taie şi prăjeşte puii dar ingenioşii “eroi” îi “pescuiesc” de pe acoperiş, prin hornul casei şi îi mănâncă, iar din prănzul copios, mai zăriţi doar căte-un os. Pedeapsa o suferă nevinovatul căţel Spitz.

A treia poznă…îl vizează pe croitorul Bock, stimat de întreg satul şi util Că de-aceea-n sat oricine / Prieten şi-l voia, vezi bine/ Max şi Moritz însă iară/ Şi pe dânsu-l supărară. Îi şubrezesc puntea de peste râul din faţa casei şi dacă nu s-ar fi agăţat de două lebede şi ar fi zburat “pe pământ uscat”, domnul Ţapu s-ar fi înecat. Fiindcă… de apă multă, are mari dureri de burtă/ Nu ştiu ce s-ar fi făcut/ De nu s-ar fi priceput/ Doamna Ţapu să-i explice/ Şi să-l facă bine iară!

A patra poznă se putea termina şi mai rău căci poznaşii îndeasă praf de puşcă în pipa domnului profesor Mieluţu: Fumul cănd se mai răreşte/ Mielul-Doamne! mai trăieşte/ Zace-ntins pe spate, viu/ Dar oleacă mai zbanghiu/ Mâini şi nas şi-urechi şi cap/ Negre sunt ca de arap/ Iar părul, un’să fie?/ Ars-a pân la scăfârlie.

A cincea poznă îl are în vedere pe unchiul Fritz căruia protagoniştii îi umplu salteaua cu gândaci: Max şi Moritz, tot zglobii/ Scutură să mi te ţii/ Şi îndeasă-n punguşoare/ Fiarele gâdilitoare.

A şasea poznă îi poartă pe băieţii cei răi la furat de prăjiturele: Cine vrea să şterpelească/ Prin coş, musai să trudească./Raci! Băieţii brebeleac/ negri ca doi corbi se fac/Puff! Şi cad drept în lădoi/ La făina cea de soi. Cad apoi în albia cu aluat şi sunt rapid… copţi în cuptor. Sunt pierduţi! Unii gândesc/Nicidecum! Căci mai trăiesc/ Şi ronţ-ronţ, cu tot furişul/Îşi mănâncă învelişul.

A şaptea poznă…Vai vouă, Max şi Moritz/ Doar o poznă v-a rămas! După ce-i găuresc sacul cu boabe unui ţăran, haimanalele sunt aruncate în pâlnia mare a morii şi măcinaţi: În praf fin şi grăuncioare/ Ce le-nghit, făr de habar/ Raţele lui dom’morar.

Epilog: Toţi sunt fericiţi, deoarece cred că au …scăpat de-acum se ştie/ De reaua făcătorie! Dar…surpriză!