Teatrul Naţional de Operă şi Balet Oleg Danovski Constanţa

Ministerul Culturii și Patrimoniului Național

Contact

Adresă:Str. Mircea cel Bătrân, nr. 97, Constanța, România

Secretariat: (+4) 0241 480-300 / Fax: 004.0241.615.080

Studii Muzicale: 004.0241.480.301

Agenţia de bilete - Rezervări: (+4) 0241 481-460

Program agenţie: Luni-Vineri: 10-17

+

L’heure d’or de Paris – poem vocal-coregrafic

   Coregrafia, regia şi scenografia: Horaţiu Cherecheş

   Muzica: colaj din lucrările marilor clasici şi chansonete

   Orchestraţie: Lucian Vlădescu

   Asistent coregrafie: Monica Cherecheş

   Foto: Daniel Andrei, Adrian Mergiani

 

Arta a fost întotdeauna modalitatea de transcedere spre lumea spiritului, dincolo de  cotidianul material al acestei existenţe efemere, iar „harul” creaţiei a îmbrăcat în practică o mulţime de forme de manifestare în încercarea omului de a ajunge şi a atinge lumea minunată a spiritului; fie că este vorba de creaţia ştiinţifică, literară, artistică, monumentală, muzicală sau coregrafică. Aceste forme de manifestare le regăsim în Teatrul Kabuki care astăzi este o combinaţie a ideogramelor pentru cântec, dans şi artă într-un decor de lumini şi umbre.

„L’heure d’or de Paris” este construit pe simbolistica oglinzii, paravanului şi al apei.

 Oglinda, fereastra spre lumea de dincolo, spre o realitate intangibilă, reprezintă arta în încercarea ei de a transcede spre realităţi în care am dori  să ajungem, pe care dorim să le înfrumuseţăm şi pe care le bănuim fără sfârşit, asemănător orizontului nesfârşit din oglindă.

Paravanul aflat în contrast direct cu oglinda, închide spaţiul intim asemenea cotidianului material al acestei existenţe. El permite deseori camuflarea, izolarea, distorsionarea, ascunderea imaginii reale a lumii în care trăim. De cele mai multe ori paravanul delimitează un spaţiu şi răstrânge capacităţile de a privi dicolo de realitatea materială imediată a existenţei.

Apa, aşezată sub simbolismul totalităţii virtualităţilor, este principiu al nediferenţiatului şi al virtualului, receptacul al tuturor formelor, simbolizând substanţa primordială din care se nasc şi se întorc toate formele, prin regresiune sau cataclism.

În apă rezidă viaţa, vigoarea, eternitatea.  Ea reprezintă infinitatea posibibilităţilor, ea conţine ceea ce este virtual, tot ceea ce nu are încă formă. Apa este simbolul harului sau a darului creaţiei, care poate îmbrăca o multitudine de forme de manifestare.

Ne găsim aşadar,în faţa unei reprezentări care, în ciuda aparenţei sale comune, de interior intim, se oferă privirii ca un labirint specular şi o deschidere spre infinit. Totuşi, toate mişcările care se repetă simetric-răsturnat sau pe orizontală sunt înscrise în spaţiul reprezentării.