Teatrul Naţional de Operă şi Balet Oleg Danovski Constanţa

Ministerul Culturii și Patrimoniului Național

Contact

Adresă:Str. Mircea cel Bătrân, nr. 97, Constanța, România

Secretariat: (+4) 0241 480-300 / Fax: 004.0241.615.080

Studii Muzicale: 004.0241.480.301

Agenţia de bilete - Rezervări: (+4) 0241 481-460

Program agenţie: Luni-Vineri: 10-17

+

Giselle (Adolphe Adam)

Giselle este un balet de Adolphe Adam cu o coregrafie clasică (Jean Coralli, Jules Perrot, Marius Petipa).


Decorul ne introduce într-o atmosferă romantică: la marginea pădurii străjuite de castelul ce se profilează pe culmea dealului,locuieşte într-o căsuţă Giselle cu mama ei. Apare contele Albert, însoţit de scutierul său, Wilfried; visător, apăsat de viaţa de la castel şi de o viitoare căsătorie pe care nu o doreşte, el s-a îndrăgostit de Giselle. Ca să nu-şi trădeze rangul, îşi schimbă straiele de cavaler cu altele de ţăran; degeaba scutierul care i-a ascuns hainele bogate într-o colibă, în pădure, îl sfătuieşte să fie prudent. Urmează un pas-de-deux cu Giselle, Albert convingând-o de dragostea lui. Dar pădurarul Hans, şi el îndrăgostit de Giselle, l-a urmărit şi încearcă să o prevină asupra misteriosului străin; ea însă nu-l ascultă şi, când prietenele ei se întorc de la culesul viilor, Giselle îl prezintă pe Albert drept logodnicul ei, lansându-se într-un dans avântat. În zadar mama ei o roagă să se cruţe; bolnavă de inimă fiind, nu trebuie să facă eforturi, dar exuberanţa ei nu are limite. În depărtare se aude un corn, anunţând un cortegiu de vânătoare în fruntea căruia este tatăl lui Albert care s-a retras, neobservat, în pădure ca să nu fie recunoscut şi Bathilde, logodnica lui. Giselle este impresionată de podoabele acesteia, care la rândul ei, este cucerită de prospeţimea şi gingăşia fetei şi îi dăruieşte un colan de aur. Giselle, fericită, îi face confidenţe despre dragostea şi logodna ei. Oaspeţii se opresc să se odihnească şi Contele întreabă de fiul său; scutierul porneşte în căutarea lui dar Hans, care l-a urmărit, ia din coliba unde erau ascunse, spada şi cornul său de vânătoare. Când serbarea culesului începe şi Giselle dansează cu înfocare el îi arată spada pentru a-i dovedi cine este străinul şi pentru că el nu-l ia în seamă şi dă în continuare crezare jurămintelor lui Albert, Hans sună puternic din corn. Curtenii se adună şi Giselle află de la Bathilde cine este în realitate Albert. Copleşită de durere. ea îşi smulge lanţul de la gât, mintea i se întunecă, şi printre hohote de plâns şi de râs, dansează pentru ultima oară, amintindu-şi de clipele fericite şi de jurămintele de dragoste. Inima ei fragilă se frânge şi moare. Hans şi Albert îşi dau seama că, fără să vrea, suntvinovaţi de moartea ei.

Este noapte. În cimitirul satului, la proaspătul mormânt al Gisellei, Hans îşi plânge durerea, dar foşnete tainice şi luminiţe ce sclipesc straniu îl sperie şi fuge. Din întuneric se detaşează silueta Myrthei, Crăiasa ielelor (în original, Willis, în legendele slave ele sunt spirite ale tinerelor fete logodite, moarte înainte de căsătorie; ele ies din morminte pentru că nu şi-au satisfăcut în viaţă pasiunea pentru dans şi – asemenea ielelor noastre – atrag călătorii întârziaţi, obligându-i să danseze până îşi dau duhul). La miezul nopţii Crăiasa lor îşi cheamă supusele în jurul mormântului Gisellei; din adâncul pământului iese silueta firavă a fetei. La auzul unor paşi ielele se ascund. Este Albert, cu un buchet de crini în mână; el vine să plângă pe mormântul celei pe care a iubit-o. În faţa lui apare deodată chipul iubitei lui dragi, dar când vrea să o atingă, dispare; imaginea ei este pretutindeni, amăgindu-l. Între timp ielele îl urmăresc pe Hans, obligându-l să danseze până la epuizare. Înnebunit acesta se aruncă în lac .Apoi, cu toate rugăminţile Gisellei de a-l cruţa pe Albert, Myrtha îi  porunceşte să danseze cu el. Ei se avântă într-un dans frenetic. Dragostea einestinsă îl ajută să reziste istovirii, retrăind frânturi din fericirea pierdută şi susţinându-l până la ivirea zorilor, când ielele îşi pierd puterea şi dispar. Cu inima zdrobită, Albert îşi mai ia o dată adio de la Giselle, care se topeşte în neant în timp ce el se prăbuşeşte, copleşit, pe mormântul ei.

ACT I

One village on the Rihn river .

Guests are arriving at a village where Giselle and her mother, Bertne live. Count Aibrecht, who is in love with Giselle, arrives disguised as a commoner. Hans, a gamekeeper (tvfio is also in love with Giselle) sees G/se//e and Albrecht together. Jealous, he tries to separate them and a fight ensues. Villagers return from the fields to celebrate the grape harvest. Berthe, fearful for her daughter’s fragile health recounts the legend of  the wilis the vengeful spirits of virgin-brides who have been abandoned before their wedding night. The wilis haunt the forest seeking their revenge on young men by forcing them to dance to their death.

The shooting party arrives, led by the Duke of Courland and his daughter Bathiide, Albrecht’s fiance. Giselle and Bathiide meet. Giselle tells Bathiide of her love for her fiance and Bathiide, unaware that Giselle is speaking of her own betrothed, gives her a necklace as a wedding gift.

Giselle is crowned Queen of the Vine but during the celebration Albrecht’s identity is revealed. Giselle, destroyed by grief at Albrecht’s duplicity, loses her mind, stabs herself and dies.

ACT II

A Forest Clearing on a High Cliff Top Mourning Giselle’s death, Hans and Berthe are visiting her grave. As night fails, the wilis, fed by Myrtha, their Queen, make their appearance. Giselle is summoned from her grave. Hearing Albrecht approach, the wiiis vanish and Giselle appears io comfort the grief-stricken Albrecht. Hans, caught by the vengeful spirits, is condemned to dance till he dies by Myrtha. In an attempt lo escape he falls from the cliff edge and plummets to his death. Albrecht faces a similar fate, .but Giselle’s love and forgiveness protects him through the night. As dawn breaks over the forest Queen Myrtha loses her power and with the (irst rays of the sun the wilis are forced back into their graves. After a final farewell Giselle and Albrecht are parted for ever.

Tom Tiilery

 

NextGen ScrollGallery thumbnailNextGen ScrollGallery thumbnailNextGen ScrollGallery thumbnailNextGen ScrollGallery thumbnailNextGen ScrollGallery thumbnailNextGen ScrollGallery thumbnailNextGen ScrollGallery thumbnailNextGen ScrollGallery thumbnailNextGen ScrollGallery thumbnailNextGen ScrollGallery thumbnailNextGen ScrollGallery thumbnailNextGen ScrollGallery thumbnailNextGen ScrollGallery thumbnailNextGen ScrollGallery thumbnailNextGen ScrollGallery thumbnailNextGen ScrollGallery thumbnailNextGen ScrollGallery thumbnailNextGen ScrollGallery thumbnailNextGen ScrollGallery thumbnailNextGen ScrollGallery thumbnailNextGen ScrollGallery thumbnailNextGen ScrollGallery thumbnailNextGen ScrollGallery thumbnailNextGen ScrollGallery thumbnailNextGen ScrollGallery thumbnailNextGen ScrollGallery thumbnail
giselle01
giselle02
giselle03
giselle04
giselle05
giselle06
giselle07
giselle08
giselle09
giselle10
giselle11
giselle12
giselle13
giselle14
giselle15
giselle16
Giselle act2
Giselle act2
Giselle act2
Giselle act2
dsc5577
dsc5881
dsc5884
dsc6044
dsc6134
dsc6157

Articole recente