Teatrul Naţional de Operă şi Balet Oleg Danovski Constanţa

Ministerul Culturii și Identității Naționale

Contact

Adresă:Str. Mircea cel Bătrân, nr. 97, Constanța, România

+

„Totul se petrece cu ajutorul celor în mijlocul cărora trăieşti”

Ştire online publicată Marţi, 28 Aprilie 2020. Autor: Mirabela ŞERBĂNESCU
https://www.cugetliber.ro/stiri-cultura-educatie-totul-se-petrece-cu-ajutorul-celor-in-mijlocul-carora-traiesti-si-8221-401521?fbclid=IwAR0vwfOUNDNF4PRqI8fKkUVhzweBS8oCfI15DjO_4M03lMHZ1cmG-Pop5r0#.XqfuiMRYl3Y.facebook
 Mezzosoprana Lucia Mihalache este angajata Teatrului Naţional de Operă şi Balet „Oleg Danovski” Constanţa de 18 ani, timp în care artista a abordat, în egală măsură, atât repertoriul de operă, cât şi pe cel vocal- simfonic, dar şi operetă şi muzică de film. Totodată, ea a participat, de-a lungul timpului, la numeroase turnee europene susținute în Olanda, Belgia, Italia, Germania, unde s-a bucurat de unanima apreciere a criticilor şi muzicologilor.

Lucia Mihalache este o artistă completă, care a realizat, odată cu trecerea timpului, că anii care trec peste noi ne schimbă, într-adevăr, dar mai ales ne îmbogățesc viețile cu experiențe fericite şi oameni noi. Aşa că, fiecare om are în inima sa un cufăr plin cu amintiri. Desigur, spune artista, unele sunt aspre, dureroase şi dorim să rămână acolo, în colbul uitării, însă altele ne luminează și ne bucură atunci când ies la iveală.

Întrebată cine este, cu adevărat, mezzosoprana ne-a făcut următoarele mărturisiri.

„Sunt un OM! Sunt un om și îmi place ca înainte de orice aș mai putea eu să fiu sau să îmi doresc să devin, să rămân OM. În spatele acestui cuvânt se ascund atâtea necunoscute și atâtea forme diferite ce dau contur și culoare vieții mele.

Nu am fost un copil minune. Am fost un copil liber, crescut la ţară, un copil foarte energic (copil al generației cu cheia de gât), ce trebuia îmblânzit odată cu sosirea la oraș. Un copil ce cânta la scara blocului și primea, pentru că pretindea, flori (tufănele). Aveam «spectacol» aproape în fiecare seară.

Astfel, am fost «nevoită» ca, la vârsta de șapte ani, să încep studiul pianului cu doamna profesor Liliana Nazare. Acesta este începutul, dar nimic nu este întâmplător în viața noastră. Canto clasic nu am gândit şi nu am sperat că voi studia vreodată (nici nu știam prea bine ce înseamnă). Îmi doream să cânt pe scena Festivalului Mamaia, fără să cunosc ce implică lucrul acesta, numai pentru a-mi putea urma visul, aşa că am fost sfătuită să încep să studiez canto, la Liceul de Artă Constanţa. Pentru că eram în clasa a VII-a, iar canto se studiază din clasa a IX-a, am fost îndrumată să studiez mai întâi un instrument de suflat. Am ajuns în clasa a IX-a, canto clasic, profesor Aida Abagief, primul profesor de canto”, a declarat, pentru „Cuget Liber”, Lucia Mihalache.

Fiecare profesor își are locul și rolul lui în devenirea noastră

Că veni vorba despre profesori, mezzosoprana a recunoscut că, de fapt, profesorul care te învață primii pași este extrem de important. Practic, a spus ea, fiecare profesor își are locul și rolul lui în devenirea noastră și, într-adevăr, contactul cu mari personalități îți poate dezvălui orizonturi nebănuite. Trebuie doar să fii receptiv, dornic de a primi cât mai mult din cunoștințele, știința și energia acestora.

Aşa cum era de aşteptat, Lucia Mihalache a urmat Universitatea Națională de Muzică București – Facultatea de Interpretare Muzicală şi, încă de pe vremea studenţiei, a început colaborarea cu Teatrul Naţional de Operă şi Balet „Oleg Danovski”.

Debutul său, însă, a venit în anul 2002, în „Cavalleria rusticana”. În toamna anului 2002, a fost angajată artist liric, iar în anul 2004, în urma unui concurs, a devenit solist vocal. Din acel moment, a avut şansa de a studia roluri diverse, roluri de care nici nu îndrăznea să îşi închipuie că se va putea apropia vreodată. Tocmai de aceea, ea consideră că fiecare rol are însemnătatea lui.

„Orice rol primit a fost important pentru mine, pentru pregătirea mea ca artist și am dedicat lungi ore de studiu fiecărei pagini de partitură. În spatele a ceea ce se vede pe scenă sunt sute, mii de ore de studiu pentru fiecare proiect în parte, completate de nevoia de a găsi forţa și energia de a reîncepe acest proces în fiecare zi… acea «muncă de Sisif». Restul este istorie!

În călătoria mea prin viaţă, Dumnezeu mi-a facilitat întâlnirea cu oameni minunați și indiferent de cât de mult timp mi-au fost alături, zile, săptămâni, luni sau chiar ani, am învățat de la ei, m-au inspirat şi m-au pregătit pentru examenele vieții. Au fost parte din întâlnirile pe care trebuia să le am, pentru a putea să devin ceea ce sunt azi. Nimeni nu devine în viaţa lui ce devine de unul singur. Totul se petrece cu ajutorul celor în mijlocul cărora trăieşte, acelora de care este legat, pe umărul cărora se poate sprijini la nevoie”, a încheiat artista.

Ultimele articole