Teatrul Naţional de Operă şi Balet Oleg Danovski Constanţa

Ministerul Culturii și Identității Naționale

Contact

Adresă:Str. Mircea cel Bătrân, nr. 97, Constanța, România

+

Un festival de operă şi balet la a 45-a ediţie, un eveniment de tradiţie la Constanţa – Festivalului Internaţional al Muzicii şi Dansului, 2019

Oltea Şerban-Pârâu

https://agenda.liternet.ro/articol/24165/Oltea-Serban-Parau/Un-festival-de-opera-si-balet-la-a-45-a-editie-un-eveniment-de-traditie-la-Constanta-Festivalului-International-al-Muzicii-si-Dansului-2019.html

noiembrie 2019
Privesc uneori cu atenţie către teatrele de operă şi balet din ţară, cele care alături de Filarmonica bucureşteană sunt singurele instituţii muzicale păstorite de Ministerul Culturii şi la evoluţia acestora în ultimul timp. Din păcate, în România actul cultural depinde foarte mult de stat, iar drumul producţiilor artistice rămâne în continuare nu doar anevoios, ci mai ales imprevizibil.

Una dintre aceaste instituţii este Teatrul Naţional de Operă şi Balet „Oleg Danovski” din Constanţa, care a organizat în perioada 27 octombrie – 24 noiembrie 2019 cea de-a 45-a ediţie a „Festivalului Internaţional al Muzicii şi Dansului”, eveniment de tradiţie ce a cuprins 13 evenimente (concerte simfonice, opere, spectacole de balet, recitaluri şi o operetă) cu participarea unor artişti din ţară şi din străinătate.

Sigur că ediţia cu numărul 45 reprezintă o performanţă în sine, o cifră care spune multe privitor la importanţa unui astfel de eveniment cultural în viaţa unuia dintre cele mai mari şi mai importante oraşe din ţară, privitor la faptul că acum, după 45 de ani, „Festivalul Internaţional al Muzicii şi Dansului” a depăşit stadiul de reper, devenind tradiţie.

Aşadar, una dintre feţele monedei noastre, cea strălucitoare, arată că avem de a face cu un eveniment anual devenit tradiţie culturală, cu participare constantă a unor artişti de peste hotare, un prilej – ar trebui – de mare mândrie pentru cetăţenii şi edilii locali, indiferent de culoarea lor politică de-a lungul timpului.

Cum, însă, din păcate, monede cu o singură faţă nu există, avem şi o parte întunecată, tragică chiar, care ne arată tot mai clar capătul unui drum pavat cu atât de înşelătoarele bune intenţii ale populismului ultimilor ani. „Festivalul Internaţional al Muzicii şi Dansului” de la Constanţa îşi desfăşoară această glorioasă ediţie cu numărul 45, spre bucuria publicului care umple sălile fiecărui spectacol din program, cu buget zero.

Discuţia – la nivelul tuturor instituţiilor de gen – nu este şi nu ar trebui să se situeze în zona întrebării „Ce este mai necesar?”, bugetul pentru salariile mărite sau bani pentru noile producţii şi festivaluri, ci în zona unui acut şi dureros prezent, în care nu ar trebui să mai fim nevoiţi să răspundem perpetuu la stupida întrebare „De ce avem nevoie de cultură?”.

Tot ce a însemnat, înseamnă şi va însemna derapaj, abatere de la normal, de la valorile pozitive în toate domeniile vieţii noastre, fie că vorbim despre societate, politică sau economie, îşi are cauza într-o cultură deficitară. În lipsa de cultură, spus mai direct. Aici aş dori să semnalez nu doar o stare de fapt, cât mai ales efortul celor care aleg să nu capoteze total în faţa artimeticii, găsind în continuare soluţii pentru noi evenimente artistice. Mai concret a celor care găsesc ieşirea din realitatea care sună astfel: de când salariile muzicienilor angajaţi au crescut, fondurile rezervate propriu zis producţiilor artistice (premiere, festivaluri, menţinerea spectacolelor existente), dar şi celorlalaţi artişti implicaţi în producţii în afara salariaţilor au scăzut spectaculos.

În seara de 17 noiembrie 2019, de la ora 18.30, Teatrul Naţional de Operă şi Balet „Oleg Danovski” din Constanţa a prezentat în premieră în cadrul „Festivalului Internaţional al Muzicii şi Dansului” spectacolul Voievodul ţiganilor de Johann Strauss fiul, în regia Luciei Cicoară Drăgan, care semnează şi libretul, textul în proză, scenografia şi light design-ul, conducerea muzicală aparţinându-i lui Gheorghe Stanciu, coregrafia lui Horaţiu Cherecheş, maestru de cor fiind Adrian Stanache.

 

Sala a fost plină, iar publicul a aplaudat cu entuziasm exotismul şi aura romantică a acestei operete, într-o montare coerentă, care a adunat – în ciuda situaţiei de fapt – mult entuziasm, refaceri de decoruri şi costume şi multă muncă pro-bono, mai ales în partea de concepţie şi creaţie, dar şi de interpretare. Peste toate, ceea ce a impresionat cel mai mult a fost un tip de solidaritate artistică demnă de vremuri mai bune, în jurul proiectului adunându-se prietenii artistice şi legături umane care au reuşit să dea o notă unitară şi plină de căldură acestei premiere. O stare care a şters în bună parte anumite inegalităţi, fie ele din distribuţie, fie din zona vizuală.

 

În ciuda unor efective puţin spus decimate, cu instrumente lipsă, preluate de corepetitori, spectacolul a avut din fosă o bună, corectă, curată şi mai mult decât meritorie susţinere, distribuţia la rândul ei preluând această energie cu un admirabil spirit de echipă, sub bagheta lu Gheorghe Stanciu.

Îi amintim aici, din acelaşi motiv al efortului făcut, pe toţi componenţii distribuţiei, fără excepţie: Doru Iftene, Laura Eftimie, Lucia Mihalache, Smaranda Drăghici, Daiana Gavrilescu, Constantin Acsinte, Mădălin Băldău, Marius Eftimie, Bogdan Ocheşel, Octavian Minea, Cristian Caragea, Cristian Parmac, Ştefan Acsinte, Marian Irimia, Iulian Bratu, Matias Eftimie, David Popescu, cu o reverenţă în faţa efortului lor şi a neobositei personalităţi a Danielei Vlădescu, cea care coordonează festivalul şi Teatrul Naţional de Operă şi Balet „Oleg Danovski” din Constanţa.

 
 
 

Ultimele articole