Teatrul Naţional de Operă şi Balet Oleg Danovski Constanţa

Ministerul Culturii și Identității Naționale

Contact

Adresă:Str. Mircea cel Bătrân, nr. 97, Constanța, România

+

#RespectTeatru: Medalia „Jean Ionescu“ şi placheta CJC #RespectTeatru, pentru Mircea Tegzeşiu

Redacţia ZIUA de Constanţa
29 Aug, 2018

Dincolo de performanţa de a aduce laolaltă nume celebre ale scenei constănţene, evenimentul „Incredibila memorie a teatrului constănţean“, organizat de cotidianul ZIUA de Constanţa pe 12 iunie, în foaierul Teatrului Naţional de Operă şi Balet „Oleg Danovski“, a reuşit să-i aducă în lumina „reflectoarelor“ şi pe cei care contribuie la bunul mers al lucrurilor din spatele… cortinei.

Un astfel de exemplu este şi consultantul artistic

Mircea Tegzeşiu

(19 octombrie 1957), un ardelean care în 1980, la finalul facultăţii, a optat pentru orchestra simfonică de la mare. Aşadar, pentru cei peste 30 de ani dedicaţi actului artistic constănţean i-au fost acordate medalia „Jean Ionescu“, o scrisoare de mulţumire din partea Primăriei Municipiului Constanţa, Consiliul Judeţean alăturându-se cu placheta #RespectTeatru.

  Despre artistul modest din spatele spectacolelor de la TNOB am găsit un pasaj în cartea „Dulcea povară“, semnată de Jean Badea, care se găseşte în varianta digitalizată în Biblioteca virtuală ZIUA de Constanţa.

Plecat din Şimleul Silvaniei în aventura fascinantă a muzicii, tânărul Tegzeşiu şi-a ales ca obiect de studiu la Conservatorul clujean unul dintre cele mai dificile instrumente, cornul, poate din instinct, poate povăţuit cu chibzuinţă. A avut profesori buni (Vasile Mureşan, Constantin Râpă, Valentin Timaru), a fost un student vrednic, clasificat între cei mai buni absolvenţi ai seriei 1980. La repartizarea centralizată, pe ţară, a optat pentru Orchestra Simfonică din Constanţa, un colectiv tânăr, format şi condus de un fost cornist, Paul Staicu, care, în mai puţin de un an, reuşise să impună formaţiunea simfonică a Teatrului Liric în geografia artistică a ţării.

Mircea Tegzeşiu avea cunoştinţă despre toate acestea, astfel încât alegerea sa a fost o consecinţă a maturităţii şi a înţelepciunii cu care şi a hotărât destinul artistic. A avut şansa să se formeze la izvoarele unui repertoriu simfonic de primă mână, din care n au lipsit cele mai importante concerte pentru corn şi orchestră semnate de R. Strauss, Mozart, Weber, Franz Rosetti, Glier, Britten. Mircea a fost solistul acestor concerte, interpretarea sa intrând în conştiinţa publică (melomani, cronicari de specialitate), propulsându-l în acelaşi timp în funcţia, mai mult decât onorifică, de şef de partidă. Memorabil rămâne însă Concertul pentru patru corni şi orchestră de R. Schumann, o partitură ocolită de interpreţi din cauza dificultăţilor impuse artiştilor de pe podiumul de concert.

Succesul lui Mircea Tegzeşiu şi al colegilor săi, Cristian Codreanu, Gelu Colda şi Corneliu Bandabur, a fost recunoscut în revista „Contemporanul” din februarie 1983 de cronicarul Theodor Drăgulescu: „O inedită primă audiţie, lucrare de un deosebit farmec, cvartetul constănţean dovedindu-se temerar…”.
Din păcate, Mircea Tegzeşiu a fost nevoit în anul 1992 să renunţe la cariera concertistică (din motive medicale), dar n a acceptat nicio clipă gândul de a se îndepărta de muzică şi de instituţia constănţeană, ridicată între timp la grad de filarmonică. A acceptat postul de secretar muzical şi apoi de consultant artistic oferit de directorul de atunci, Radu Ciorei, în care a oficiat cu probitate profesională şi eleganţă a cuvântului şi a gestului.
Iar dorul de scenă şi de corn, care nu l putea părăsi nicicum, este alinat în ultimii ani de fiul său, Sebastian. Tânărul violonist duce mai departe, peste hotare, tradiţia muzicală a familiei Tegzeşiu. 

Ultimele articole