Teatrul Naţional de Operă şi Balet Oleg Danovski Constanţa

Ministerul Culturii și Patrimoniului Național

Contact

Adresă:Str. Mircea cel Bătrân, nr. 97, Constanța, România

Secretariat: (+4) 0241 480-300 / Fax: 004.0241.615.080

Studii Muzicale: 004.0241.480.301

Agenţia de bilete - Rezervări: (+4) 0241 481-460

Program agenţie: Luni-Vineri: 10-17

+

TNOB „Oleg Danovski”, 60 de ani de la înfiinţare Daniela Vlădescu, adevăruri dureroase: „Este inuman prin ce trecem. Am suportat multe nedreptăţi”

Ştire online publicată Joi, 11 Mai 2017. Autor: Vali PAPATANASIU

Cu prilejul împlinirii a 60 de ani de la înfiinţare, la Teatrul Naţional de Operă şi Balet din Constanţa (TNOB) este mare forfotă, deoarece se pregătesc surprize mari, pentru constănţeni şi pentru toţi cei care şi-au dedicat o viaţă întreagă artei şi publicului constănţean. Despre toate acestea, dar şi despre cultura constănţeană am stat de vorbă cu Daniela Vlădescu, omul de numele căruia se leagă istoria recentă a TNOB.

– Se împlinesc şase decenii de la înfiinţarea TNOB. În calitate de manager, cum aţi ales să marcaţi această sărbătoare?

– Această sărbătoare va dura patru zile, cu patru spectacole diferite. În prima seară, 11 mai, o vom omagia pe soprana Aida Abagief, care a slujit această scenă o viaţă întreagă, după care va urma spectacolul „Liliacul”, care a fost primul titlu prezentat pe scena teatrului, acum 60 de ani. Vineri, 12 mai, vom avea o seară specială, la care i-am invitat pe toţi cei care au lucrat în teatrul de operă, de la începuturi şi până acum. A treia seară o dedicăm baletului, cu spectacolul „Cenuşăreasa”. Duminică vom susţine spectacolul „Lucia de Lammermoor”. Acesta este programul, dificil pentru noi, pentru că ne prinde într-o perioadă destul de delicată financiar.

– Financiar, ne puteţi spune dacă instituţia este susţinută corespunzător? Funcţionează cu un buget potrivit?

– Teatrul nostru a suportat, printre multe nedreptăţi, şi două concedieri colective. În 2004, 200 de oameni, iar în 2010 încă 100. Am rămas cu un deficit de personal, avem doar 135 de angajaţi în toate compartimentele şi nu putem să facem nimic fără colaboratorii permanenţi, pe care îi avem din anul 2010, aproape 100 de colaboratori permanenţi. Cu toate că salariile s-au mărit, pe colaboratori nu ne permitem să îi plătim aşa cum merită. Drama noastră anuală este că bugetele nu ne-au ajuns până la sfârşitul anului, pentru colaboratorii permanenţi. Anul acesta este şi mai greu, pentru că nu trecem de primul semestru şi riscăm să ne pierdem colaboratorii, care vin din străinătate, din toată lumea, pe nişte sume modice, doar pentru a-şi face meseria. Noi nu putem să pierde oamenii aceştia, de aceea aşteptăm rectificarea, din luna august. În 2010, când Consiliul Judeţean nu a vrut să ne mai dea niciun ban, până ne-a preluat ministerul, artiştii din străinătate au venit şi au cântat gratis, trei luni de zile, iar un dirijor din Japonia a plătit nişte onorarii pentru colaboratorii din orchestră, ca să putem funcţiona.

– Care sunt necesităţile urgente ale teatrului? Cu ce probleme vă confruntaţi, în calitate de manager al TNOB?

– Am trecut prin şomaj tehnic, prin două desfiinţări, prin tentativă de a treia desfiinţare. Am avut cele mai mici salarii din ţară. Ne-am chinuit şi am muncit dublu decât trebuia. Balerinii au câte şapte ore de repetiţii, aceste meserii sunt de un consum îngrozitor şi, totuşi, ei sunt acolo în fiecare zi. La noi nu se poate odihni nimeni, nicio secundă. Am ajuns în situaţia de a merge din zi în zi. Acest buget insuficient ne-a ucis, suntem de-a dreptul şocaţi. Oamenii de aici mor de inimă şi de atacuri cerebrale în continuu, pentru că au trecut prin prea multe. Este îngrozitor să nu ai o siguranţă, ca în fiecare an, ceva să se întâmple şi să te gândeşti cum ajungi până anul viitor, că poate eşti concediat sau se desfiinţează teatrul. La noi nu există un an în care să nu tremurăm că nu ajungem la capăt. Este inuman prin ce trecem din anul 2004. Soluţia ar fi să fim băgaţi şi noi în seamă, ca alte teatre. E adevărat că nu ne comparăm cu Opera Naţională din Bucureşti, dar ne putem compara cu Clujul, Iaşiul şi Timişoara, dar este nedrept. Bănuiesc că unii, cu rea intenţie, nu vor să ne evidenţieze nici rezultatele şi nici deficitul.

– Este deschis publicul constăn-ţean pentru cultură? Mai vin tinerii în sala de spectacol?

– Avem un segment de public restrâns. Publicul tânăr este greu de recuperat, pentru că e o perioadă în care tinerii se desprind mai greu de jocurile video, de mijloacele de socializare online. Au acces la atâtea informaţii pentru oameni maturi, că nu îi mai distrează lucrurile naive ale copilăriei. Este nevoie şi de implicarea cadrelor didactice. Studenţii vin, pentru că le-am creat facilităţi: preţuri mici, abonamente lunare cu sume modice. Din păcate, tinerii şi copiii sunt îndreptaţi greşit de această artă cinematografică modernă, care este de-o cruzime şi violenţă inimaginabilă. Copiii nu mai trăiesc în lumea reală, nu mai ştiu să relaţioneze. Poate am putea atrage publicul tânăr cu extravaganţă, dar eu consider că respectul, pentru ce au făcut marii creatori, trebuie să rămână. Nu poţi să schimbi ideea unui spectacol, să faci o „Traviata” obscenă, mi se pare lipsă de respect. Transformi o mare operă într-un spectacol de vulgaritate şi violenţă, şi îl aduci în zilele noastre, nu trebuie să aducem strada pe scenă, scena trebuie să coboare în stradă.

– Îşi fac turiştii timp şi pentru cultură când vin în concediu la mare?

– Anul acesta, cu susţinerea Primăriei, se vor face mai multe proiecte culturale pentru turişti, la care noi vom participa ca interpreţi, concerte pe care le vom susţine pe scena Cazinoului din Mamaia.

Există turişti care doresc să fie satisfăcuţi din punct de vedere cultural.

Datoria culturii este să aducă publicului în stradă tot ce este frumos. Nu să aduci strada pe scenă, cu înjurături, porcării şi conflicte, asta văd toată ziua în jurul meu, de ce trebuie să mă mai duc la spectacol. Lumea porneşte pe o pantă de dezumanizare. Obligaţia noastră este să facem viaţa mai frumoasă. Acceptând tot ce ne oferă cultura, întârziem această preschimbare în oameni fără suflet, dar nu putem să o oprim.

– Planuri, pentru următoarea perioadă? Pregătiţi vreo premieră?

– Anul acesta ne-am propus să facem «Faust», iar baletul, «Fântâna din Bahcisarai», dar, din cauză că nu avem bani pentru colaboratori, nu avem nici pentru premieră. Aşteptăm, poate primim rectificarea care ni s-a promis, şi sperăm ca atunci să facem şi premiera.

Ultimele articole